Păstorii locali își conduc încă turmele pe trasee străvechi, își mulg oile manual și fac brânză feta chiar pe pante. Uneori, trecând pe acolo, îți oferă lapte cald sau o bucată de brânză – gratuit, doar din bunătate.
Infrastructura turistică se dezvoltă, dar nu și-a pierdut spiritul. Adăposturile sunt simple, dar curate; traseele sunt bine marcate, dar nu „îmbunătățite” până la a fi de nerecunoscut. Acesta nu este un Disneyland al naturii – aceasta este adevărata Românie montană.
Publicitate
Pentru noi, românii, o drumeție în Făgăraș este aproape un rit al maturizării. Mulți vin aici pentru prima dată la școală, apoi cu prietenii și mai târziu cu copiii lor. Aceasta este comoara noastră națională, pe care trebuie să o cunoaștem și să o protejăm.
Și aici se nasc și povești. Despre cum m-am pierdut în ceață și am găsit Lacul Bălțanu în zori. Despre cum am întâlnit un bătrân cioban care mi-a spus povestea Șarpelui de Apă. Despre cum am văzut Calea Lactee pentru prima dată fără luminile orașului. Așa că weekendul viitor, nu mergeți la cumpărături în București. Luați un rucsac, o hartă și un prieten și îndreptați-vă spre munte. Pentru că Carpații nu sunt doar un peisaj. Sunt o parte din noi. Și atâta timp cât ne vom aminti de ei, România va rămâne vie.
