Mulți se tem că Delta „nu are nimic”. Dar tocmai asta este magia ei. Fără Wi-Fi, fără drumuri, fără zgomot. Dar există apusuri de soare care îți taie respirația, un cer înstelat fără poluare luminoasă și o liniște pe care o poți auzi.
Publicitate
Și o cultură unică prosperă aici – lipovenii și ucrainenii, credincioșii ruși și pescarii români. Cântecele, rețetele și legendele lor sunt transmise din generație în generație. Există chiar și un muzeu în Sulina dedicat vieții în deltă.
Pentru noi, locuitorii orașului, Delta este o provocare. Ne obligă să încetinim ritmul, să lăsăm telefoanele jos și să învățăm să ascultăm natura. Acesta nu este „turism foto”, ci adevărată imersiune.
Ironia este că străinii vin aici din toată lumea — din Germania, Franța, Japonia — ca să vadă ceea ce noi ignorăm. Plătesc sute de euro pentru ecotururi, în timp ce noi nici măcar nu ne gândim la o escapadă de weekend.
Dar lucrurile se schimbă. Tot mai multe familii românești aleg Delta în locul mării. Mai ales după pandemie, când ne-am dat seama că natura vindecă mai bine decât orice stațiune balneară.
Delta Dunării este mai mult decât o simplă atracție turistică. Este comoara noastră națională, „plămânul nostru al Europei”. Și atâta timp cât o protejăm, ne protejăm pe noi înșine. Pentru că un om fără natură este ca o barcă fără apă.
