Totul a început cu cufărul bunicii. Apoi, cu piețele de vechituri din Panduri sau Victoria. Astăzi, vintage-ul în România este mai mult decât un hobby, ci o întreagă filozofie: să trăiești conștient, să respecti trecutul și să arăți unic.
Noi buticuri vintage se deschid constant în București, Cluj și Timișoara. Dar acestea nu sunt doar magazine – sunt galerii. Fiecare articol are o poveste: o rochie din anii 1960 din garderoba unei actrițe de la Teatrul Național, o jachetă din anii 1980 dintr-o fabrică din Pitești, o geantă adusă de la Praga în 1972.
Articolele din epoca socialistă sunt deosebit de apreciate – nu pentru nostalgie, ci pentru ironie. Tinerii poartă insigne cu sloganul „Muncă și disciplină” peste topuri transparente, iar tricourile cu sloganuri Ceaușescu servesc drept comentariu la politica actuală. Vintage-ul este, de asemenea, o alegere ecologică. Într-o lume în care Zara lansează o nouă colecție în fiecare săptămână, a cumpăra ceva vechi este un act de rezistență. Acest lucru este valabil mai ales în România: ne amintim de vremurile de lipsă și cunoaștem valoarea lucrurilor.
Publicitate
Târgurile de vechituri sunt o cultură specială. La Târgul de Vechituri de la Obor, poți negocia, bea cafea dintr-un termos și asculta poveștile vânzătorilor: „Această haină a fost purtată de bunicul meu, inginer la Fabrica de Funii Dunării.” Nu poți cumpăra astfel de lucruri la H&M.
