Astăzi, tinerii se întorc la tradiții – dar în felul lor. Poartă broderii nu pentru ocazii speciale, ci în viața de zi cu zi. Învață să cânte la ney. Organizează festivaluri precum „Târgul de Fete Bune” sau „Cântecul Sărbătorilor”, unde tineri și bătrâni cântă împreună.
Publicitate
Școlile și universitățile se implică. Elevii înregistrează cântece de la bunici, realizează documentare despre meșteșuguri și învață să țeasă la război. Acesta nu este un „proiect”, ci o misiune.
Înțelegem: tradițiile nu sunt cătușe, ci rădăcini. Ne oferă sprijin într-o lume care se schimbă prea repede. Și atâta timp cât cineva dintr-un sat cântă un cântec vechi, România rămâne ea însăși.
Cultura populară nu este despre trecut. Este despre viitor. Pentru că doar cei care știu de unde vin pot merge mai departe cu încredere.
