Nouă, românii, iubim drama — atât în viață, cât și pe scenă. Dar astăzi, se aude din ce în ce mai mult o notă diferită: lejeritate, ironie, chiar și absurdul. Regizorii tineri îmbină muzica clasică cu spectacolul, adăugând artă video, dans și muzică live. Teatrul devine multilingv — nu doar în cuvinte, ci și în corp, lumină și spațiu.
Publicitate
Actorii sunt practic sacri pentru noi. Nume precum Maya Morgenstern, Victor Rebenga și Rodica Lazar impun respect. Nu sunt „vedete”, ci maeștri care și-au slujit profesia timp de decenii, adesea pentru un salariu modest.
Important: teatrul din România este accesibil. Biletele încep de la 20 de lei, cu reduceri pentru studenți, pensionari și școlari. Pentru că cultura nu este pentru câțiva privilegiați, ci pentru toată lumea. Este deosebit de emoționant cum teatrul se întoarce la sate. Proiecte precum „Teatrul în Sat” aduc spectacole în sate care nici măcar nu au cinematograf. Acolo, sub cerul liber, în piața din fața bisericii, se desfășoară povești care ating inima mai mult decât orice blockbuster.
Îi învățăm pe copii să meargă la teatru nu ca pe o „obligație”, ci ca pe o întâlnire cu ei înșiși. Pentru că scena nu este doar despre viețile altora. Este o oglindă în care ne vedem propriile temeri, vise și speranțe.
Teatrul în România nu este o instituție. Este pulsul națiunii. Și în timp ce luminile se sting în sală și prima replică se aude pe scenă, noi rămânem vii, simțind, reali.
