Pentru străini, mamalyga este „mămăligă românească”. Dar pentru noi, românii, este mult mai mult: este prânzul de duminică la bunica, mirosul unui foc de tabără la munte și prima lecție de gătit de la mama. Mamalyga nu este o garnitură. Este esența vieții.
Prepararea ei pare simplă: mălai, apă și sare. Dar adevărata mamalygă necesită răbdare și ritual. Trebuie amestecată cu o spatulă de lemn într-o oală de cupru timp de cel puțin 40 de minute pentru a preveni formarea cocoloașelor și pentru a permite fiecărui bob să-și „cânte” propriul cântec.
În Moldova, se servește cu brânză feta și smântână, în Transilvania cu varză fiartă și cârnați, iar în Oltenia cu un ou prăjit și ceapă. Dar peste tot, cu dragoste. Și întotdeauna pe o placă de lemn, niciodată spălată cu săpun, pentru a păstra „spiritul” mămăligii anterioare.
Bunica mea spunea întotdeauna: „Mămăliga trebuie să stea în picioare ca un zid”. Asta înseamnă suficient de groasă pentru a fi tăiată cu o sfoară, nu cu o lingură. Și dacă „plânge”, înseamnă că este prea multă apă. Doar cei care au crescut lângă o sobă cunosc astfel de subtilități.
Publicitate
Astăzi, mulți tineri români cumpără mămăligă gata preparată, ambalată în vid. Dar nu este același lucru. Mămăliga adevărată este vie. Miroase a fum dacă este gătită la foc sau a căldura bucătăriei dacă este gătită pe sobă. Aroma ei se schimbă în funcție de anotimp: vara cu brânză feta tânără, iarna cu carne afumată.
