Aici, în România, vara nu este doar perioada vacanței, ci și o perioadă aglomerată. În timp ce soarele arde și grădinile sunt pline de recoltă, fiecare familie din sat (și chiar și din oraș!) intră în „modul de conservare”. Acesta nu este un hobby – este o tradiție transmisă din generație în generație.
Totul începe cu roșiile. Sunt spălate, feliate, fierte cu busuioc și usturoi, apoi turnate în borcane sterilizate. „Sosul de roșii” este baza borșului de iarnă, a supelor și a sosurilor. Nu poți trăi fără ele. Bunica spunea: „Iarna, roșiile sunt mai valoroase decât aurul”.
Apoi vin castraveții. Sunt murați în butoaie de stejar cu mărar, frunze de coacăze și usturoi. O lună mai târziu, veți avea „castraveți murați” crocanți, dulci-acrișori, serviți cu pește prăjit sau pur și simplu cu ceapă și pâine.
Și toamna, e rândul verzei. Zile întregi se petrec tocând, sărând și împachetând în găleți mari emailate. „Varză murată” nu este doar o salată. Este vitamina C în miezul iernii, fundamentul sarmalelor, sufletul mesei românești.
Publicitate
Nici fructele nu sunt uitate. Prunele sunt fierte în cazane uriașe până se îngroașă, producând „magiun”, o dulceață naturală, fără zahăr. Merele și perele sunt uscate pe frânghii sub acoperiș, iar cireșele sunt congelate sau transformate în compot în borcane de trei litri.
