Mămăliga este și un simbol al modestiei. În anii de lipsuri, a salvat familii de la foamete. Astăzi, ne amintește: nu ai nevoie de multe ca să fii sătul. Doar porumb, apă și puțin timp. Restaurantele din București și Cluj o servesc cu o notă modernă: cu ulei de trufe, ceapă caramelizată sau chiar fructe de mare. Însă cele mai delicioase porții se găsesc acolo unde nu există meniu: în cabanele montane din Făgăraș sau în pensiunile rurale de-a lungul Dunării.
Publicitate
Îi învățăm pe copiii noștri să facă mămăligă nu pentru rețetă, ci pentru conexiune. În timp ce amesteci, poți spune o poveste, poți da sfaturi sau poți împărtăși un moment de reculegere. Este meditație în acțiune.
Interesant este că porumbul nu este originar din România. A venit din America în secolul al XVI-lea. Dar l-am însușit. Ca atâtea alte lucruri, am transformat străinul în al nostru.
Așa că data viitoare când mănânci mămăligă, ia-ți timp. Simte-i textura, inhalează-i aroma, amintește-ți de mâinile bunicii tale. Pentru că mămăligă nu este mâncare. Este o amintire. Și atâta timp cât o facem, România rămâne vie.
