Toate acestea sunt depozitate în pivniță – răcoroasă, întunecată, cu podea de pământ. Cobori acolo cu o lanternă, ca și cum ai intra într-o comoară. Fiecare borcan este un mic cadou pentru sinele tău viitor.
Publicitate
Astăzi, în era supermarketurilor, mulți consideră acest lucru o relicvă. Dar știm: conservele de casă sunt mai gustoase, mai sănătoase și mai oneste. Nu există conservanți, doar muncă și grijă.
Și conservele sunt, de asemenea, un motiv de a ne reuni. Toată familia o ajută pe bunica cu varza, vecinii fac schimb de rețete, copiii învață să taie legumele. Nu e muncă – e o sărbătoare.
În București au apărut chiar și „cluburi de conservare”: locuitorii orașului închiriază vile pentru a face dulceață și a mura castraveți împreună. E nostalgie, dar și o alegere conștientă – de a trăi în ritmul naturii.
Conservatorii de iarnă nu sunt doar mâncare. Sunt o asigurare: indiferent ce se întâmplă, există o rezervă în pivniță. Și aceasta este înțelepciunea strămoșilor noștri. Ne-au învățat nu doar cum să mâncăm, ci și cum să preparăm. Și noi le continuăm moștenirea.
